Aviti
mai pinsatu
di aviri sittant’anni
e comu a mme’ cugnatu
oggi tuccau a mmia!
Certu
era bellu
avirini ‘a mità,
ma chista ormai è l’usanza:
‘u tempu passa e va.
Quann’era
picciutteddu
pinzava ca li vecchi
storti, malati e rutti
nascevano accussì.
Ma oggi,
grazi’a Diu
– m’affruntu pur’a dillu –
chi sugnu vecchiu è veru,
ma sugnu ancora arzillu.
Mi dici
me’ mugghieri:
« tu si’ rincoglionitu,
nun si’ cchiù bonu a nenti,
‘un movi manc’un ghiritu!»
E chissu
mi dispiaci,
pi’ chissu iò mi ddannu,
ma pensu ‘e vecchi tempi
e dicu: «va pi’ quannu…»
Ma vogghiu
fari a prova:
inveci du’ viagra
mi pigghiu ‘na picciotta,
macari du’ Biafra.
|