Vardava
l’atru jornu ‘na furmica
ca sula trascinava ‘n cocciu ‘i risu,
idda parìa ca ‘n facìa fatica
e chi ‘u cocciu nun avissi pisu.
Mi vinni
di pinzari a mme’ mugghieri:
pi’ mmia ‘un isa mancu ‘n fil’i pagghia
e iò siccomu sugnu cavaleri
pensu pi’ tutti i cosi d’ ‘a famigghia.
Bisogna
suppurtari cu’ pacienza
e fari finta d’essiri minchiuni,
iò fazzu tuttu cu’ l’indifferenza
e evitu di fari ‘u picuruni.
|