Intra
‘a sacchetta ‘n pugnu di castagni,
ddu’ ménnuli e ddu’ còccia di nucìddi,
ddu’ ficu sicchi e quattru civa ‘i pigni
ed era festa pi’ li picciutteddi.
Bastava
anticchia ‘i pani cu ddu’ alìvi,
n’anticchia ‘i marmillata c’u l’amura
ed era festa e tu si poi vulìvi
n’anticchia di ricotta ‘i chidda dura.
Criscivi
forti com’un pezz’i lignu,
senza dulura, senza mai rancùru,
la gioia la tinivi sempri ‘n pugnu
nun ti scantavi quannu stavi o’ scuru.
La vita
oggi, tutta, s’è canciata,
li picciutteddi sunnu rammolliti,
màncianu frutta sulu sciroppata
e pasticcini sulu cu’ i canditi.
Lu gelatinu
‘u vonnu cu’ la panna,
fannu sempri i schifiùsi pi’ manciàri,
nun fannu senza ‘na lavanna,
nun sunnu bboni mancu pi’ cacàri.
|