Stava
purtannu ‘u cani a passiàri,
quannu ‘ncuntrai ‘n cunìgghiu chi currìa
iò mi tirai ‘u cani vers’i mia
pinsannu ca ‘u putissi aggrancicàri.
Lu cani
mi vardau muvennu ‘a cura,
apriu ‘a vucca e ‘ncuminciàu a bbaiàri
e si muvìa pi fàrimi capìri
chi ‘a casa ‘n c’era nenti pi maciàri.
Di ogni
fattu nesci ‘na murali,
lu cani mi circava di spiegari
chiddu ca sulu poi potti capìri:
di tutt’e ttri, iò, era l’animali.
|